Există o legendă care povestește despre un tânăr numit Vesuvio care s-a îndrăgostit de o nimfă. Vesuvio o curta cu disperare, și astfel nimfa s-a îndrăgostit de acest băiat.

Cei doi îndrăgostiți petreceau zile fericite și fără griji pe plajă, până în momentul în care fata a fost forțată de părinții ei să se despartă de Vesuvio.

Astfel, într-o zi, fata s-a aventurat în mare și s-a lăsat purtată de valuri până când a dispărut.

Vestea a ajuns la Vesuvio, care a fost copleșit de durere. Furia l-a cuprins și a afectat inima sa nobilă, făcându-l să înnebunească.
Plin de iubire și durere, a început să scoată suspine uriașe de furie care se transformau în foc.

El s-a transformat în piatră și a devenit un munte cu un interior de lavă și pietre, pe care le vărsa împreună cu furia sa.
Atunci când o vedea pe Capri de departe, inima sa se liniștea, dar durerea reapărea în timp și el izbucnea din nou.

În momentele de liniște, tânărul privea marea: "Cât de frumoasă este regina mea de piatră. Cât de frumoasă este Capri a mea."