Există o legendă care povestește despre un tânăr pe nume Vesuvio care s-a îndrăgostit de o nimfă. Vesuvio o curta cu disperare și așa nimfa s-a îndrăgostit de acel băiat.

Cei doi îndrăgostiți au petrecut zile fericite și fără griji pe plajă, până în momentul în care fata a fost obligată de părinți să se despartă de Vesuvio. Așa s-a întâmplat că într-o zi fata a ieșit în mare și s-a abandonat valurilor până a dispărut.

Vestea a ajuns la Vesuvio care a fost copleșit de durere. Furia ia stăpânire pe el și pe inima lui nobilă și așa înnebunește.

Plină de dragoste și durere, a început să scoată oftete uriașe de furie care s-au transformat în foc.

S-a făcut de piatră și s-a transformat într-un munte cu o burtă de lavă și lapilli, pe care l-a vărsat împreună cu mânia lui.

Când o vedea de la distanță, inima i se liniștea, dar durerea cu timpul revine la viață și când reapărea, izbucnea.

În momente de calm, tânărul privea marea: "Ce frumoasă este regina mea de piatră. Ce frumoasă este Capri a mea".